Fiecare si-a dorit, cel putin o data in viata, ceva neobisnuit. Ceva care sa iasa in evienta, sa sclipeasca placut in lumini(-le parcarii de la Afterhour), ceva la care nimeni nu s-a gandit, un obiect care te-ar face de rasul lumii si totusi ti-ar oferi o oarecare satisfactie si ti-ar potoli eul insetat de originalitate.
Eu una, pana anul trecut mi-am dorit un Smart. Da' nu mai vreau.
Stiu ca pe atunci imi placea la nebunie masina asta, de jucarie la o adica, si imi repetam ca am sa-mi iau una la primul salariu. Acum vreau BMW si 5 copii, dar asta e alta poveste.
Ideea e ca e frumos sa iti aduci aminte de obiectele la care ai ravnit, si pe care voiai cu tot dinadinsul sa le ai. Am abordat subiectul asta pentru ca am vazut la un showroom Mitsubishi online, o masina care mi-a oferit o senzatie de deja-vu.
Cel/Cea care a facut designul la masina asta nu s-a gandit la 2 lucruri elementare:
1./ Copiii de gradinita nu au permis de conducere;
2./ (in cazul in care a fost adresata celor care au permis): E cum ar spune americanii "social suicide"
Totusi imi place ca are 4 locuri. Probabil sa ai unde sa iti pui papusile cand te duci la gradinita.
All in all, la ce pret are, mai bine iti iei un SUV.
Pur si simplu nu stiu!
Nu are nicio legatura cu restul articolului, dar e o framantare mai veche a mea... | x |=?; desi la prima vedere pare simplu, ma gandesc deja de ceva vreme cat e |tot Universul|...mai da pozitiv?
Urmeaza o perioada trista. Teze la mate si la economie, se termina "Inima de Tigan" (de la mama stiu) si in plus mi-am dat seama ca am trecut prin clasa a 11 a ca prin balta... Si nu era nici peste...
Asa imi trebuie daca nu am mai dat pe la sport de cativa ani, si nici la religie nu stau mai bine...
Dar departandu-ne din sfera rece si aparent neinteresanta a scolii, si trecand peste faptul ca m-am plimbat 2 zile cu un CD pe la cancelarie (Razvan stie) sa revenim in Zona Crepusculara a World Wide Web-ului.
Colega mea spune: " Nu fac nimic toata ziua, dar tot nu am timp...". Cum?... nu stiu. Viata e plina de paradoxuri.
Spre exemplu, acum o secunda voiam sa scriu, stiam si ce sa scriu, si brusc nu mi se mai pare interesant...
Uite, spre exemplu in ziua de azi oamenii sunt pe cale de disparitie. Unii nu pot sa faca copii, altii ii fac dar nu au cu ce sa ii creasca si in cele din urma mor, altii nu au timp sa ii faca si isi dau seama de asta prea tarziu si tot asa, fel de fel de categorii sociale...
Ma gandesc la prea multe de-odata si mi se cam apleaca. Una la mana pentru ca pe langa oamenii care merita un loc pe Terra mai sunt si altii care polueaza inutil. Doi la mana: pe langa risipa electorala de resurse cu scopul de a-si face niste pinguini promovare a mai aparut si un fel de campanie care "dezvaluie" povesti, aventuri, situatii jenante, in care s-au aflat intr-un oarecare moment stimabilii candidati la Primaria locala.
Ma gandesc daca nu cumva, si campania asta "colorata" in tonuri de fluturasi electorali aruncati din avion si concerte cu cele mai obosite trupe de pe teritoriul Romaniei, nu e altceva decat o diversiune nesimtita, in asa fel incat oamenii, plictisiti de agasantii promoteri ai partidelor care ii abordeaza pe strada, sa puna stampila la vrajeala in prima rubrica pe care le cade privirea.
Daca admitem aceasta varianta, va castiga partidul care ocupa prima pozitie pe buletinul electoral, pentru ca omului ii este lene sa dea pagina.
La urma urmei nici nu mai conteaza cine castiga alegerile, pentru ca politica romaneasca este deja plina de clisee.
Omul de rand e ferit de orice nu ii prieste, si prin urmare i se ascund miscarile de culise care duc la imbogatirea lui cutarescu, candidat independent si cinstit, care si-ar da viata pentru concetateni in aproape orice statie de autobuz care suporta fisiere "Afis mare de doi metri jumate format".
E clar ca politicienii isi fac de treaba inca din campanie, pentru ca demareaza anticipat proiecte de salubritate: Cine castiga alegerile, face curat dupa ceilalti! Strange afisele, calendarele, fluturasii, steguletele, si alte materiale nepotrivite a tine locul unor obiecte ornamentale cu care votantii sa-si infrumuseteze cuiburile.
Destul despre politica, pentru ca oricum ea este in toate si in tot!
Directia in care ne indreptam ne e trasata de undeva de sus, ni se creaza sute de diversiuni pe secunda si probleme care sa ne distraga de la ceea ce ar fi cu adevarat interesant. Cei care indranznesc sa priveasca dincolo de cresterea pretului per sticla de ulei sunt nebuni si paranoici, si pentru ei ar trebui sa se construiasca un complex "Spitalul 9", in care sa incapa toti si eventual sa taca din gura. Oricum sunt putini...
De cate ori nu s-au spus chestiile astea? NImeni nu face nimic insa, din constanta preocupare pentru bunastarea propriei familii. Sincer, nici eu nu am de gand sa fac nimic. Nici macar nu ridic problema.
Astea sunt lucruri care cad in competenta trecerii timpului, si ar trebui sa ne gandim ca fiecare are timpul lui.
Alegeri fericite!
A fost mai tare decât Iași 2007 și decât Timișoara 2008. Și acum, că sunt acasă, am un gol în stomac (cauzat nu neapărat de volumul de junk food consumat la Mc'). Îmi lipsește liniștea de "La Balenă" (unde am învățat să shut the fuck up and eat semințe până mă deshidratez), Copoul, facultatea, mall-urile, străzile, curățenia, și multe altele (nu neapărat în această ordine). În ultima zi nimeni nu mai voia să plece... Și pe bună dreptate...
Mie una mi-a lipsit ceva în Iași...Însa per total m-am simțit bine, am gustat o picatură de libertate și una de amar, una de glorie și una de dezamăgire, una de fericire și una de pustiu. Câte una din ficare, de toate pentru toți. Nu prea pot să descriu sentimentul, dar cei care știu, știu!
Distracția a fost la ea acasa, Mos Ene ne-a cam tăiat de pe listă (pentru că nu puteai să dormi chiar dacă vroiai) și am început un nou proiect cu un viitor coleg de școală [ Șpanchi Behăița ] care nu are nicio legătura cu matematica, fizica, sau informatica (...din fericire).
Mă enervez, că acum nu mai știu ce să scriu, deși ar fi trebuit să îmi meargă mâinile pe tastatură precum acceleratul care ne-a dus acolo.
Mi-a fost dor de multe (printre care și muzica mea DnB - noroc că mai avea Cristi niște dub prin telefon). Mi-a fost dor (și încă îmi e...) să mă plimb de mână cu cineva anume (dar asta e altă poveste...).
Am făcut un fel de gașcă între camerele 402 (adică 204) și 209 (camera noastră) și până la sfârșit au ieșit tot felul de situații... Numai noi știm cum e să se uite urât la tine 50 de studenți doar pentru că ai îndrăznit să intinezi "simbolul stundenției ieșene" UAIC-iste râzand lângă balenă și bând RedBull, în loc să taci și să rozi semințe, sau cum e să îți folosești reflexul de gălățean și să zici LVA în loc de UAIC unui șofer frustrat de taxi care până la urma a înțeles "Gheorghe Asachi".
Mai bine "nu dau din casă" pe blog, căci așa cum am spus, ar ieși o cronică mare...
Știm Iașiul acum. Știm străzile, ne-am îmbătat toți în parfumul lui tineresc și sobru totodata, am fugit noaptea pe străzi, am strâmbat din nas la ce nu ne-a plăcut, am zis "uau!" la ce ne-a plăcut. Am găsit Iașiul la fel, cu același imn care îi slăvește florile și oamenii, și nu în ultimul rând pe Eminescu care se odihnea într-un covor de "floare-albastra". De data asta Iașiu' nu mai era pe LSD...știa ca vin. A ascuns și berea pe sub perne, ca în clasa a IX a. A știut că nu mai suntem mici...cel puțin unii :). Om fi crescut noi , da Iașiu' a ramas la fel și nu o să se schimbe. De ce? Că nu prea mai are chef! Îi place așa cu studenți si lei, cu balene și semințe, cu skateri și dnb, cu BMW-uri și Audi-uri (majoritatea decapotabile sau cc-uri), cu restaurante nonstop, cu atmosferă underground pentru cei care mai au suflet în ei sa o "arda dubios" pe LSD de la C5, cu religie și spiritualitate. La Iași nu poți să te duci fără "camera obscură la purtator" că regreți la sigur. De asta am și început un nou proiect fotografic, cu o oaie hazly (hazlie), pe care am primit-o la olimpiadă. Și a ieșit ceva foarte frumos, dar din păcate înca nu pot să fac fotografiile publice pentru că vrem sa fie premiera la vreun concurs.
Toată lumea a plecat fericită, și Iașiul a zis că ne mai așteaptă și cu altă ocazie, așa cum ne-a mințit și Timișoara tot anul ăsta (că de Timișoara nu am apucat să scriu).
Am râs dar pe dinăuntru niciunul nu voia să plece. Ne uitam în urmă, ca niște copii din filmele alea americane în care familiile se mută și își despart progeniturile de prieteni. Iașiul ne-a făcut cu mâna, numai mie mi-a făcut cu ochiul, pentru că avem noi un secret. M-am simțit ca acasă și evident vreau să treacă a XII a mai repede. Nu, colegi din delegația de matematica. Nu am să vă uit când o sa respir aer de Iași la discreție, așa cum merit, fără SO4, CO2 și alți compuși, care mai de care mai hibrizi.
Pâna data viitoare, să lăsăm Iașiul sa danseze Capoeira în versiunea dnb (no e brincadera, Capoeira no e ilusao, e una dansa di jeira, di muita emosao) și să râdă ca prostu' pe LSD, că ceva mai bun nu a învățat de la studenți (gen Chestie), să facă Peca (cum a făcut Cristi) pe la facultate.
Chiar îmi venea să plâng atunci când am plecat (tot din varii motive)...
O să ne fie la toți dor de băbuțele drăguțe de la Mitropolie, care se dădeau la membrii diverselor delegații de la olimpiadă, de magazinul Zoo York (unde am "salivat" skeitărește vorbind, la vederea unui deck city jungle din colecția nouă), și de tramvaiul 13 care ne-a adus aminte că de Mittal Steel nu scăpăm nici în gaura de șarpe, de Iulius Mall (unde jumăte s-au hotărât că vor să fie ingineri și să proiecteze un perete cu apă).
Acum că sunt acasă (și ascult dnb), îmi fac așa un bilanț psihologic. Acum 24 de ore ma dădeam cu skateul în Copou, și nu voiam să mă gândesc că plec. Am tras de timp până când nu s-a mai putut, ca să-mi mai odihnesc puțin ochii în verdele din Copou, și pe clădirile superbe din centrul vechi, pe porumbeii blânzi de pe langa Cinema Victoria (la care am să accept sa merg cu un singur om din lumea asta). Cum mi-a spus și nea' Dan Brânzei (filozofu' și glumologul de serviciu) "tânjesc dupa Iași, și să nu mă las" (parafrazat).
Dacă închid ochii, mă și văd la Super Copou, la AAD'S, cumpărând pizza doar că sa îmi bat puțin joc de colegii de cămin care consumau înfometați vâscozitățile de la cantină. Am mâncat-o cu un coleg după ce în prealabil am luat cheile de la camere astfel încât ceilalți să se înghesuie în camera unor colege.
La întoarcere am purtat una din discuțiile care m-au făcut întotdeauna remarcată, intelectualicește vorbind, despre istorie, politică și economie, coroborat cu diverse nații de subiecte și teme școlare sau extrașcolare, cu un elev de LVA de la 12 C. "Foarte tare!"(asta au spus majoritatea).
Hai că am bătut destul câmpii. Enjoy!
(eu lângă Doctorii Honoris Causa de la UTGA - FCMMI - la pariu că nu ați înțeles nimic)
(The Cube în față la Victoria, lângă Mitropolie și Teatrul Național)
( Peretele "cascadă" în Iulius Mall )
(Eu în timp ce predam factoriale, absolute, diferențiale și alte chestii abstracte copiilor de a IX a - Majoritatea nu au înțeles nimic, printre care și eu )
(Scările care duceau spre turla Mitropoliei/ sau ce poate să facă un Canon în mâna unei tipe care a dormit doar o oră jumate)
(Eminesciana "floare - albastră")
(Floricica din Copou)
Imaginea asta am lăsat-o la urmă, pentru că din cauza ei eram sa mor stâlcita de o mașină cu număr de Iași, impreuna cu Top Cat. O trecere de pietoni neagră, este întotdeauna trecere de pietoni desființată!...Cel puțin așa se întâmplă în Iași.Aseară la TV, la show-ul păcătos al lui Capatos, s-a vorbit despre stilul emo, pentru că o retardată fără idealuri s-a aruncat în cap de pe bloc.
Bun. Au chemat psiholog, music blogger, expert în curente muzicale, reprezentant de la Protecția Copilului și 2 emokids, care de fapt nu erau emokids decât la stilul vestimentar (damn, aș fi vrut să văd cum plâng în direct).
Au săpat oamenii problema, au întors-o pe toate părțile și au ajuns la concluzia că tipa care s-a sinucis a făcut un remake la clip-ul Tokio-cățelist cu săritura de pe clădire (nu știu exact cum se numește, poate ma ajută vreun fan...).
Au tradus versurile cântecului (varianta în engleza pentru că aia în germană e pentru majoritatea un pain in the ass) și au descoperit (tring!) că în două strofe spun de vreo șapte ori "Nu te arunca!".
Un creier de plod teribilist de 12 ani, s-ar fi gândit pe loc : "Cum să nu mă arunc, mă? Da ce io sunt mai fraier?". Și imediat s-ar fi urcat pe bloc și s-ar fi aruncat de numa', numa'!
Vreau sa spun că dacă stă cineva și îți repetă la infinit: "Nu te arunca de pe clădire! Te rog nu te arunca de pe clădire!" ai să ajungi să o faci până la urmă. Deci, aruncați-vă...dacă sunteți proști/proaste!
Mie mi-a plăcut atunci când tipul ăla, expert în curente muzicale, a zis că plozii emo sunt tare proști, pentru că "emo stlyle" e trecător și că adevarata muzică depresivă, care să te facă să "tânjești" după un suicid sângeros e aia de la .:Black Sabbath:., și că din câte știe el, pe atunci când se asculta trupa asta la greu, nu se sinucideau fanii pe capete. Ca să-și întăreasca afirmația a adăugat că "Tokio Hotel e o trupă foarte slabă, chiar cea mai slabă de pe piață în momentul ăsta" și că în cazul lor se poate vorbi de "port ilegal de instrumente" (headshot! humiliation), "că nu poate să știe un copil la 14 ani, ce e ăla bass...practic nu are studii muzicale deloc!".
În traducere cățeliștii (TH) sunt lame!
Mi-a plăcut și partea în care s-au exprimat liber emo-plodurile, și au spus că nu au gânduri sinucigașe, că ei sunt doar la suprafață emo și că de fapt unu asculta house și unu rock.
"Emo style a apărut în Germania, acu' vreo 25 de ani" și când te gândesti că acolo nu a rezistat decât 2 ani mai că îți vine să te liniștești dacă ești părinte de copil emo. Adică e normal ca și românul nostru să preia anumite influențe din Occident, chiar dacă le preia cu întârziere.
Când au fost rugați să definească ce e aia emo (ca să înțeleaga tot omu'), copiii au spus că a fi emo constă în a-ți face freza aia de pudel prost tuns, a-ți vopsi unghiile in roz (dacă ești băiat) și în negru (dacă ești fată), a purta tot felul de accesorii colorate și care să "zdrăngăne". Rezumând, emokids vor să atragă atenția, așa cum copiii curentului skate (:D) o fac prin skateshoes (adică un fel de adidași cu șireturi groase, în care poți să îți faci casă cu piscină si cu garaj - got my own pair :D). Faza e că puțină concurență i-a făcut să treaca la măsuri radicale (ciudă, oftică, plâns, planare de pe bloc :))...Doamne ferește!).
Parcă văd că o să fiu trasa de urechi, că și eu am avut freză din aia de pudel prost tuns (eu chiar am fost prost tunsă), cu țepi... Hai să îmi iau apărarea :D. Eu eran punk, iar emokids sunt post-punk (așa a zis nenea ăla care e expert in curente muzicale)...adică le-am luat-o puțin înainte...
Gata, nu mă mai iau de ei, că parcă văd că iar imi sare lumea în cap...
Să te sinucizi înseamnă să-i faci să plăteasca pe cei cărora le pasă, pentru a le atrage atenția celor cărora nu le pasă. Adică e pointless și useless...
Am să păstrez un moment de reculegere pentru toți teroriștii ceceni care mor în timp ce eu zburd prin blogosferă (nu că mi-ar părea foarte rău pentru ei...). La urma urmei asta le trebuie domnule dacă joacă CS și în viața reală (Cristi ai grijă să nu încurci Politehnica cu școala de CS).
M-am speriat de atacul vreunui hacker malefic, atac care s-a dovedit a fi doar o brânză informatică de proporții (cum e cache-ul spre exemplu). Până la urmă nu era vorba de vreun hacker...căzuse netu...
Și uite așa, mai trece o jumăte de zi, în care nu am făcut altceva decât să mă holbez la culegeri de matematică (ce cool pot să fiu :))). O să mai treaca înca una, și înca una, și înca una, și tot așa. O să ajung la anu', cum erau elevii de a 12 a de la mine din liceu înainte de BAC. Adică foarte emo :))
Pentru olimpiadă primesc încurajări din toate părțile, ba chiar și o farsă...
Parcă sunt ferestrele alea de pe torente care sclipesc relativ dureros pentru ochi și îți spun că ești al 999,999 lea visitor, dă click!
Pacat că nu am râs. Gluma era bună. Omu' se gândise să îmi facă ziua mai frumoasă, iar eu, ca de obicei, nerecunoscatoare... Ce poți să-mi ceri?
La urma urmei, Vali nu a glumit. Am câștigat premiul pentru elevul cu cele mai multe absențe la sport :D. De asta nici nu i-a venit să creadă. Vorba profei de sport "Dintr-o sportivă tare ai ajuns o handicapată ! (...) Acum te ții de matematică."
Poate are dreptate. Promit doamna profesoară, că după ce intru la facultate la UAIC, mă apuc de toate sporturile din lume și iau măcar o medalie olimpică la fiecare dintre ele. Bine, dacă nu promit, mă gândesc serios la treaba asta. Până atunci (cca. 1 an), prefer să rămân același șoarece de bibiliotecă, calculator sau ce vreți dumneavoastră.
Am (re)ascultat melodiile pe care le-am "uzat" astă iarnă (și care au fost fondul dimineților (prelungite) cu soare, de "deasupra orașului"; secret de serviciu). Păcat că nu mai găsesc Cooh&Ogonek - Scared of dark să vedeți (mai bine zis să auziți) exact opusul muzicii la care mă refer. Eu zic de o muzica din aia cu aer mistic...un tribal altoit cu trance sau house sau whatever, care te face să te simți diametral opus decât o face dnb-ul (unde vorba lu Dănuț, "parcă te aleargă garda într-una" citat la care trebuie să adaug "și e gata să te prinda pe alocuri").
Mi-a apărut (în sfârșit) micuțul profil pe Skate America. Pălește în fața celorlalte profile, dar e al meu :D.
Nici măcar nu mi-a ieșit vreun kickflip fără să cad, da' rămane preferatu' meu :D. În plus, nici nu prea îmi place Tony Hawk, dar având în vedere că a ieșit "la pensie", iar eu nu sunt nici până în ziua de azi în stare să joc jocu ăla al lui, merită locul de onoare în profilul meu :)).
Îmi pare rău că la noi în Românica, nu prea exista Skate Spots, da' ce sa-i faci?
Ca să revin la teroriști, tocmai a dat la știri că au mai murit o duzină. Oare au școli speciale în care fac teroriști? Văd că unii mor, alții îs la început de carieră :))
Înainte să plec la minunăție de olimpiadă de matematică (cu ocazia asta poate primesc și două trei șuturi de încurajare) m-am gândit eu sa încerc să mă dau mare că știu să merg pe skateboard. Nu, nu mi-am rupt niciun membru și nici n-am să-mi rup vreunul dat fiind faptul că voi arunca "scândura" la gunoi (de când tot spun...).
Ca să nu zică ****** că's blogger de 2 lei, anunț de pe acum că am să las să treacă câteva zile, fără un post (pentru că plec), iar când mă întorc promit solemn să îmi iau un domeniu de la RedHost sau orice alt host (cu rugămintea să mă împingă cineva de la spate).
În timp ce mama ma fugărea prin casa cu niște articole de campanie electorală, am mai încărcat niște melodii în .Box (pentru că am aflat în cel mai original mod posibil că dnb-ul place la lume).
Vreau să vină vara mai repede (eu una am motivele mele bine întemeiate). Cine nu vrea, să ridice frumușel două degețele și să iasă.
Acum să discut cu cei care au mai rămas, oameni iubitori de soare, de efectul de seră, de temperaturi de 50°C la umbră. La urma urmei chestiile astea sunt dureroase doar pentru populația care poartă skateshoes (nu neapărat cu șireturi roz :D și nu neapărat Adio). Să vină vara!
Vorba unei prietene: "Doriți treflă? Cultivăm treflă! Facem cereale de treflă, cafea de treflă, suc de treflă (...)"...sau era trifoi? Nu contează... Mi-au căzut mâinile recent pe niște caiete pe care scriam noi tot felul de aberații în "copilărie", unele mai porcoase, altele nu, după caz (exemplele cele mai relevante: Determinanții, Extratereștrii și fizica, etc.). Acum nici nu se mai pune problema de așa ceva, că nu da bine la CV. Recunosc că ne-am maturizat (chiar dacă nu se vede prea tare). Ne interesează cu totul și cu totul altceva decât să ascultăm Twisted Transistor la maxim și să zbierăm ca niște apucate la plodu' de la 3 care plânge nonstop. Eu am învățat să iubesc, m-am dat pe dnb (ce e drept foarte puțin influențată), pe calculatoare și pe arta de a fi nerd în adevaratul sens al cuvântului.
Ea a ramas la fel dar nu o mai înteleg ...Cred că m-am schimbat :)).
Așa cum îmi fac bagajele acum, ca să plec în cine știe ce colț de țară (Iași :X), așa mi-am făcut bagajele vara trecută și acum aș vrea să le aștept pe prietenele mele. Ioana, dacă citești aceste rânduri te rog să nu mă scoți din lista de ignore :D.
NU, era cuvantul cheie, și probabil nu m-am mai putut integra când am spus pentru prima dată "DA!".
Și nu te mai integrezi nici atunci când renunți să fii împotriva lumii, și te alături ei. Nu mai ești copil. Punct.
Gata. A sunat așa de furtunos >:)
Mi-am distrus căștile și acum trăiesc o dilemă: Să mă deplasez sau nu până la NSC să-mi iau căști? Sau mai bine să-i iau o ciocolata Iulianei (care a plecat fără mine până la Timișoara și înapoi). Da' nu mă răzbun eu? Ai să plângi după mine la vară Yuleano! :P :))
Pentru colega mea de banca: Am si eu o poza pe un blog :D Uite!
...dupa circa 2 ore...
Mi-am luat casti si acum le testez pe dnb-ul din calcultor. Asta o sa dureze o vreme, pentru ca am vreo 12 GB :D. Sunt bune! Nu pot sa redau prin cuvinte cum se aude cu ele :D Bass la puterea n :D. Nu mai am bani!!! :((
Ei, m-am saturat!!! Nu exista un program special de spart parola la messenger! Pur si simplu nu ai cum! Stiu ca simpla idee de a pute sa vorbesti cu gagiu lu' Vasilica si cu fratele lu' Gherghina este atat de imbietoare incat nu e greu sa pui botul, dar astea cu programele care sparg parole sunt niste tampenii.
Hai ca mai merge cu un troian sau cu un keylogger. Dar sa poti sa spargi parola cuiva care nu s-a logat niciodata de pe calculatorul tau....neah!
Aveti 3 oportunitati sa aflati parola:
- sa stiti raspunsul la intrebarea de securitate a acelei persoane si apoi sa schimbati parola;
- sa instalati un program (trojan) care inregistreaza tot ce s-a tastat pe acel calculator;
- sa aveti norocul ca persoana in al carui email vreti sa intrati sa nu fi iesit cu Sign Out.
Deci nu mai luati de bune toate tampeniile pe care le gasiti pe net ca sigur nu o sa aflati nicio parola ci din contra…o sa va afle altii parola…so..chill...
Un exemplu de cum va puteti tepui (mail pe care sigur l-ati primit macar o data in viata) :
Ce trebuie sa faci:
La inceput,compune un nou mesaj . Scrie la rubrica “To:” aceasta adresa de e-mail xxxxxx@yahoo.com . La subiect,introdu ?User+PassWord?. La continut, introdu in prima linie adresa ta de e-mail (ex: tu@yahoo.com).In cea de a 3-a linie , introdu parola ta (ex: 12345678). In cea de a 5-a linie, scrie adresa persoanei de la care vrei sa iei parola (ex: victima@yahoo.com ).
Aici este un exemplu cam cum ar trebui sa arate e-mailul :
TO: botping@yahoo.com
SUBJECT: User+PassWord
tu@yahoo.com
12345678
victima@yahoo.com
Era sa uit de mas-urile tampite care te averizeaza ca ti se va inchide contul de messenger. Nici asta nu e posibil.
Unul mai deprimat spunea odata ca daca prostia ar durea am vedea multa lume urland in chinuri groaznice. Omul avea dreptate dar numai pe jumatate: prostia doare dar cu intarziere. Bun, despre ce e vorba aici? Circula de mult timp o gramada de tutoriale (manuale) care promit sa ajute luserii sa devina mici hackeri adica spargatori dibaci de conturi Yahoo Messenger.
La ce ajuta asta? Pai ajuta. Tu nu ai fi interesat sa afli ce discuta prietena/nevasta/amanta in caz ca esti gelos? Sau poate te-a injurat unul pe mess si vrei sa te razbuni. Iata numai cateva motive intemeiate pentru un loser sa tanjeasca dupa o parola de acces. Si cum traim intr-o societate capitalista, exista o oferta generoasa de servicii profesionale care sa satisfaca cererea.
Ca exemplu iata ce putem citi intr-un document intitulat sugestiv
“Yahoo Messenger Passwords (de spart parole - merge!!!).doc“
Cu trei semne de exclamare care sa sublinieze solutia profesionala:
“Este foarte SIMPLU !!!"
Trimite un mail la needmylostpass@yahoo.com cu urmatoarele date (exact in aceasta ordine!!): id-ul tau, parola ta, id-ul victimei.
Este foarte important ca id-urile si parola sa fie introduse corect !!
Parola ta este ceruta pentru a valida cerinta facuta la yahoo messenger. Acest mail va da peste cap Yahoo Helperul si in maxim 2 minute ve-ti primi un mail cu id-ul si parola victimei.
Garantez 100% ca merge !!! EU am aflat f multe parole. :D Succes!!!“
Mai trebuiesc explicatii?
Oare ce va recomanda Yahoo pe site-ul oficial?
NU COMUNICATI NIMANUI PAROLA DE ACCES!
Navigand pe internet m-am speriat de un program care mai mai sa imi sparga parola de messenger (da, bine).
Era sa mi se strice HDD-ul va dati seama?
Pana ma duc eu sa-mi repare calculatorul, aveti grija la cine apelati sa-i sparga parola lu' Vasilica, pentru ca o sa ajungeti cum au ajung colegii mei care plangeau la un moment dat dupa parole (*evil*).
Ca sa fie invatatura de minte pentru toata lumea, mai bine va apucati sa studiati ce e aia spam :).
In timp ce radeam de populatia de hackeri de messenger de pe diverse forumuri, am dat de filmuletul asta, care dovedeste ca exista oameni care au treburi mai bune de facut decat sa se framante ce metoda sa foloseasca ca sa-i sparga parola lu' Ionel si sa virbeasca cu frate'su Hose.
...așa că m-am gândit să cer ajutorul cuiva. Hai să vă arăt cât de naivă este Yuleana care chiar crede că o sa scoată vreodată ciocolata aia de la mine:
De când dau eu ciocolată??? Mai ales ciocolata mea preferată...
Bun, și? Nu știu ce să scriu. Asta nu ar fi o problema decât dacă aș fi în examen, și nu sunt. Am încercat să găsesc un subiect, analizând care este stilul meu de scris.
Sunt critică, deci trebuie să râd de ceva, să arăt pe cineva cu degetul. Am căutat în dicționar să văd ce înseamnă "critic" de fapt:
CRÍTIC, -Ă, critici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. Care apreciază calităţile şi defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.). Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, a comentariilor etc., introduse la editarea unui text, cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediţia respectivă. Ediţie critică = ediţie a unui text sau a unei lucrări însoţită de un aparat critic. 2. Care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău). Temperatură critică = temperatura maximă la care un gaz mai poate fi lichefiat. Stare critică = stare a unui fluid aflat la temperatura critică, în care lichidul şi vaporii acelui fluid au aceeaşi densitate, astfel încât nu se poate spune dacă este lichid sau gaz. II. S.m. Specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează şi apreciază operele artistice. III. S.f. Analiză, apreciere a unor opere artistice, literare, a activităţii unor persoane sau a unor colective. ♦ Critică literară (şi artistică) = ramură a ştiinţei literaturii care analizează, interpretează, apreciază şi orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei concepţii estetice. Critică de texte = comentarii şi discuţii asupra formei şi conţinutului unui text. ♢ Expr. (A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută. (A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol, studiu, ansamblu de studii în care se face critică (III). – Din fr. critique, lat. criticus.
Proastă idee... mai mult m-a băgat în ceață...
Fir'ar...nu știu despre ce aș putea să scriu. Azi nu mai ține să îmi bat joc de pozele artistice ale fetelor cu "bani și mașini" de pe http://cocalari.com
Am atâtea de zis dar nu știu cum să zic...de parcă tastatura nu ar avea destule taste (adevarul e că îmi trebuie și o tastatura în chineză, și una în rusă, și una în arabă).
De când ma știu visul meu (de fapt unul dintre visurile mele, pentru că per total am o căruță) este să am așa pe masă vreo 3 laptopuri sau sisteme desktop, ca să mă simt așa ca la un punct din ăla de cercetare NASA, fără să fie nevoie să lucrez la NASA.
Nu am nici cea mai mică idee ce aș putea să scriu.
Vroiam să mă fac cosmonaut cand eram la grădiniță, și țin minte că împreună cu alți copii, mă cățăram pe niște conducte înalte... noroc că nu ne dădeam drumul de sus :D.
Spiritul meu "critic" a ajuns la saturație? ...Chiar nu îmi vine nicio idee...
În timp ce mă gândesc ce să scriu, numar pixelii "din monitor". Nu cred că o să termin prea curand, așa că nu mai are rost să scriu.
...dar nu mă pot sustrage de la scris. Ce contează că nu îmi vine nicio idee? Ce contează că voiam să mă fac cosmonaut? Ce contează că mă urcam pe țevile de la viaduct când eram mică?
Măcar s-a păstrat ceva de atunci: sunt la fel de țicnită. Nici nu vreau să știu la ce se gândesc oamenii care trec prin curtea școlii 13, pe unde mă chinuie pe mine talentul pe skateboard. Dealtfel, nici nu mă interesează. Nu cred ca aș putea vreodată să fiu ca ceilalți. De fapt, ce înseamnă să fii ca ceilalți?...băi ce profundă sunt azi. Gata. Nu stiu ce să scriu. Asta e...
Deci să fii emo înseamnă să fii tot timpul trist, să ai impresia că nu te iubește nimeni, să nu iubești la rândul tău pe nimeni, să ai aceeași expresie a feței și când râzi, și când plângi, să stai toată ziua să iți aduni insignele de pe jos și multe alte activități interesante.
Daca nu mă credeți, am găsit această povestioară "lacrimogenă" care vorbește într-o manieră tragică despre cum își petrece o zi un copil emo.
O ZI DIN VIAȚA UNUI COPIL EMO...
5:00- M-a trezit surioara mai mică, iarăși a venit beată. Știe doar să bea și să mearga la concerte, ea nu ma iubește… Eu când eram de vârsta ei aveam colecție de timbre. Iarăși nu pot să adorm, va trebui să-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Îmi rod lacul de pe unghii.
7:00- Aproape că m-a văzut maicămea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi- a zis sa imi ridic din pat fundul de poponar necăjit și să mă duc la școală. She makes me cry!
7:05- Am inceput să mă pregătesc de școală. Mi-am îmbrăcat pantalonii, strâmți. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-am pierdut o insignă! I hate this stupid world. Să nu imi uit căciula și să-mi fac ochii cât mai negri.
7:20- M-a văzut sormea. A început să râdă. Punkista dracului!
7:21- Mi-a căzut o insignă. Am agățat-o la loc.
7:28- Mi-a căzut o insignă. Am agățat-o la loc.
7:35- Mi-am pus căciula în cap, ies din casă și observ că îmi lipsește o insignă. Am găsit-o,am agățat-o la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu căciula (chiar mă gândeam de ce ma strânge atat de rau căciula asta).!@#$ happens. M-am întors acasa, mi-am luat căciula, m-am dus la școală.
8:20- Am întârziat la ora, nu m-au lăsat să intru în clasă. Stau pe hol. Plâng.
8:41- S-a terminat ora, am intrat în clasă, mi-am aruncat geanta, am ieșit pe sală și stăteam trist.
8:43- I hate my life. Stam cu emokids în cinci, plângem.
9:00- Stau la ora și plâng.
9:10- M-au dat afară de la oră. Stau pe sală, plâng.
9:15- M-am dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie să mă piș. Am inceput sa plâng, am uitat să mă piș.
9:17- Ieșind de la baie mi-a căzut o insignă. Am luat-o de jos, am agățat-o la loc.
9:18- Mă uit în oglinda, sunt drăguț. Ar trebui să-mi fac o poză.
9:31- (pauză) Au venit emokids și au zis că sunt tru. Trecea sormea pe lângă mine și a început să râdă. I-am zis că e rea. Ea mi-a dat un bocanc în față. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis că nu are dreptate. A început să îi bată pe toți cu bocancii.
9:37- Am vrut să fug, m-a bătut din nou.
9:44- Stau la ora , mă dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de rămas bun pe banca.
10:12- M-a văzut profa, m-a dat afară de la oră. Stau și plâng.
10:21- Stau la cantină. Am început să plâng, am uitat să mănânc. A trecut sormea pe lângă mine și mi-a dat un capac. Ieșind de la cantina mi-a cazut o insigna în vasul cu resturi. Am luat-o, am agățat-o la loc.
10:29- M-au văzut emokids și au zis că sunt tru.
10.40- Stau la oră, îmi scriu scrisoarea de rămas bun. Încă fără sânge. Dă-l in *** de sânge, principal e să fie cât mai tristă.
10:50- Am terminat de scris, am încercat să citesc și profa m-a dat afară. Ieșind din clasă mi-a căzut o insignă dupa calorifer, am ridicat-o și am agățat-o la loc.
11:11- (pauză) Emo kids au văzut insigna, au zis că sunt tru. Le-am dat și lor să citească scrisoarea. Au zis că sunt și mai tru. Trece fratimiu, a citit și el scrisoarea și mi-a zis că sunt un idiot, și că ce fac nu e tru. Eu l-am întrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul să ascult la ore. Ramones și Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzică la ore și m-am speriat, am început să plâng! Am fugit din clasă. (eu știam că fratimiu ascultă căcaturi, dar nu credeam că atât de oribile). În timp ce fugeam mi-a căzut o insignă. Am ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu din urmă, m-a luat de guler, m-a adus în clasă și mi-a spus că sunt poponar. Apoi m-a dat afară pe sală.
12:45- Stau și plâng.
12:50- (pauză) Le-am dat băieților să asculte și ei la mp3. Costică a leșinat, Ionică a început să plângă, Vova ne-a mărturisit că a rămas fără ojă roz, și a intrat într-o depresie, Lionia în țipete a fugit, i-a căzut o insignă. Fratimiu a văzut această scenă, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fața și a zis că suntem…
13:00- Am început să mă dau la Svetlana, mi-a zis că sunt un poponar infect. Upi! Mă place! Stau și plâng de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu din clasă.
13:40- S-au terminat orele. I-am așteptat pe emokids. Pe rând scăpând insigne și ridicându-le ne-am dus spre casă. Ne-am înțeles sa ne întâlnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasă, nu era nimeni, așa că am pus Tokio Hotel. Stau, îmi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sormea și mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul și am trezit-o pe sormea… Mi-a spart fața, am încercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap în gură, cu căștile în urechi. Cântă ceva oribil! I want to die.
15:10- Pe la sormea au trecut niște tovarăși, au pus gecile pe mine și au început să mă bată cu picioarele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul in grămada de haine și după gemetele scoase de mine și-a dat seama că e cineva acolo.
15:30- Mama m-a dezlegat și m-a trimis după pâine.
16:00- Stau la alimentară la coadă, lângă mine stau niște băieți chelioși și se uită ciudat la mine. (cred că mă invidiază că am atâtea insigne tari).
16:10- M-au bătut, mi-au luat banii, am încercat să mă ridic , mi-a căzut o insignă, am agațat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasă, mama m-a batut și s-a dus dupa pâine. @!#$ happens.
16:30- Am întârziat la întâlnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis că nu mai sunt tru.
16:37- Mi-a căzut o insignă.
16:40- M-am împăcat cu emokids. Stăm și plângem.
16:55- A trecut un punkist pe lângă noi. I-am zis că e un dobitoc și să se ducă în ****** noastre. Și tot grupul nostru (25 de persoane) l-am bătut! Ce adevărați suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkiști și ne-au bătut rău de tot. Ce proști, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunăm mărunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32- Vânzătoarea nu vroia să ne dea bere.
17:35- Am reușit să o convingem pe vânzătoare să ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru decât toți!)
17:50- Vroiam să deschidem sticla dar a venit sora mea și încă 4 punkiști și ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe stradă, am început să mă dau la ele, au venit înspre mine și mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , și să le las în pace de poponar infect ce sunt… ce sexy sunt, ele sigur mă vor și mă invidiază, pentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15- Vova ne-a zis că e virgin și a intrat în depresie.
18:20- Am văzut o nuntă. Alexandru a zis că mireasa e îmbrăcată în alb pentru că e… (am hotărât să ne îmbrăcăm de mâine numai în alb).
18:30- Am ajuns acasă, am mâncat, și m-am dus să mă uit la desene.
17:00- S-au terminat desenele și m-am așezat să îmi scriu ultimul răvaș.
17:20- Ascult Tokio Hotel, e o formație emo…
19:00- A venit surioara mea mai mică, m-a bătut și a plecat…
21:00- Mama mi-a zis să ma culc. “Mama am deja 17 ani, pot să mă rad pe picioare?”
21:05- M-a bătut mama la fund. Stau în pat și încerc să adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot să adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.
Cam așa se desfășoară o zi din vița unui copil emo...
Multă distracție, prieteni, băutură, femei...(mai lipsea să aibă dușmani - fie ei și imaginari - și era manelist în toată regula).
Bine, și faza cu femeile e destul de relativă. Sunt tone de siteuri dedicate acestui stil de viață fantastic, iar pe majoritatea vezi numai fotografii cu băieți care se sărută pasional. Cum e asta spre exemplu:
Pe lângă faptul că sunt dezgustători nu știu ce aș mai putea spune... poate bleah!
Stai că democrație înseamnă să facă fiecare ce îl taie capul. Ok, am înțeles. Rock on guys...eh, girls...eh, whatever...
Chestiile astea emo îmi dau de gâdit. Sincer...
Mă gândesc că poate copii ăștia chiar sunt triști, chiar sunt serioși în prostia lor constantă și sinucigașă. Tipul din poveste este emo doar din cauza insignelor, căciulii, pantalonilor strâmți și machiajului, în rest fiind un ins perfect normal. Deși plânge uneori, acest lucru nu trebuie calificat drept emo, pentru că "și băieții plâng câteodată, câteodată plâng, nu-i așa?"
Oricum mă feresc de muzica Tokio Hotel, așa că faptul că e emo (deși nu știam) nu mă încălzește cu nimic. Pun pariu ca iar o să se trezească cineva să îmi facă morală ca ma iau de copiii emo...E bine să fii diferit :P
Azi, la școală a fost o zi plină de evenimente...și nu mă refer la română...sau bine, hai, și la română.
Am ascultat la franceză faimoasa melodie "Et si tu n'existais pas..." (Box.), și toată lumea a cazut în fluviul melancoliei. Bineînțeles că melodia a fost fredonată toata ziua, într-una, de terțe persoane :) (printre care și colega mea de bancă).
A fost ziua în care s-a zbierat mai mult decât de obicei, cu intensitate mai mare decât cea medie pe clasă. Aaaaa! Mi-am amintit! În defavoarea Iulianei (care s-a tuns bob) m-am facut cu ciocolată. Mesajul meu pentru ea este: " Cam asta se întamplă dacă pleci să te tunzi în timpul orelor. "
Am aflat că Dolly ( prima creatură a cărei clonare a fost un succes) nu era oaie, ci miorița din balada populara...Miorița (care acum cântă în fiecare seară de sâmbată la restaurantul Miorița, ca o vedetă ce se respectă)! Pentru că, amestecând genele din ADN și ARN, pe parcursul procesului de clonare, a rezultat una bucată oaie vorbitoare (sau mioriță, dupa caz), care te avertiza că în curând are să iți sune ceasul, singura facilitate pe care o aveai, era că puteai să alegi tu cine sa iti facă felul, dintr-un catalog cu criminali în serie.
Revenind pe plaiurile mioritice ale realității, cred că referatul la istorie despre o personalitate știintifica am sa îl fac despre Titu Andreescu, și asta pentru că e un subiect care le provoaca coșmaruri profesorilor de matematica (nu că ar avea vreo legatură). Dacă stau mai bine sa ma gândesc, am să îl public în Gazeta Matematică și pe panoul școlii, și am să adaug elemente ca: "Ecuația Cailly-Hamilton, Kronecker-Capelli, Rolle, Darboux, Legrange, Einstein, Newton, ș.a.m.d" (pentru că lista ar putea continua), ca să fiu sigură ca ies la pensie domnii profesori de matematică, indiferent de varsta.
M-am mai gandit! Am să-i dau oii Dolly (chiar dacă e moartă), id-ul de messenger al profului de mate, ca efectul sa fie garantat!
>:)>:) Numai eu puteam să fiu așa de rea >:)>:)
Dacă nu ați înțeles legătura dintre personalitățile științei și tehnicii din secolul XX, lecția de istorie de astăzi și proful de mate, aștept mailurile voastre...
Până una alta, uitați ce ironic ne privește domnișoara mioriță Dolly... Hmmm...Parca stie ca vine teza la mate :))
Pam ! pam! ...Behehehehehe!....Pam!
Sa se consemneze va rog ca am inceput sa sriu cu diacritice...
Nu, nu ma refeream la ceas. desi as fi putut. Uite, orele incep la fara zece, colega mea vine la fara zece (dar intotdeauna prea tarziu pentru prima ora), trebuie sa imi pun pofta in cui de nota zece la duverse materii (adica fara -nota- zece). Insiruirea ar putea continua fara probleme.
Urmatoarea poza imi trezeste o serie de amintiri placute, de..azi!
Colegii mei de clasa probabil isi amintesc ca am stat toata ora la tabla la matematica (si ar trebui sa imi multumeasca...cred). Oare asta ar trebui sa ii transmit si eu stimatului domn profesor de matematica prin demonstratiile mele de la analiza? "Talentu' meu, mandria ta.". Mai bine nu...
Fata asta, desi nu stiu daca are talent la matematica are cu siguranta talent la a se face de Milka (Iuliana stie ca Milka e ciocolata pe care n-o s-o scoata niciodata de la mine). Valeu! Stai. Nu poate sa se faca de ciocolata ca e deja mai bronzata la ten... Oare este de etnia aia care imi place mie atat de mult?
Ma opresc aici ca sa nu dau in rasism. Oricum, ma bucur ca s-a imbracat asa de frumos pentru poza. Probabil isi imagina ca am s-o pun pe blog...
Urmeaza the one,...the only,... the unique,...faimoasa progenitura de manelist pe care sicer am uitat cum o cheama, pentru ca nu imi place sa imi incarc mintea cu prostii. Oricum imi pare destul de cunoscut de la emisiunile cu starlete de la Tv, unde nimeni nu rateaza ocazia de a se da rotund (pentru ca oricum camera te face mai gras).
Tigan?...hmmm...prea alb....
Manelist?...sigur!
ochelari de soare? ...este!
vestimentatie alba specifica?...este!
Celular Nokia?...este!
Profil de hi5?...este!
Poza in oglinda?...este!
Trebuie doar sa mai creasca putin, ca sa poata fi incoronat regele manelelor si sa arunce banii (fara numar, fara numar, fara numar) pe ...acadele :D.
De telefonul Nokia si profilul de hi5 am aflat din alte poze pe care specimenul le avea incarcate pe www.
Spuneti voi daca tiganii astia nu va lasa fara cuvinte?
Au talent, au bani, au haine de firma, se duc la scoala (in scopuri de markenting pentru a promova brand-ul personal sau la cel de manelist al parintilor), au masini, fite, 10 kile de aur pe o mana si alte lucruri de-astea la care copii normali doar viseaza.
Am observat ca doar manelistii se inghesuie sa haine Armani, Dolce&Gabana si alte de-astea. Daca am jignit vreo exceptie imi cer sute de mii de scuze.
Daca ma gandesc mai bine, cand ma uit la poza cu aia la tabla, mi se umple inima de bucurie, pentru ca eu ma pricep sa scriu si altceva pe tabla decat " Eu are tal3nt, tu ar3 tal3nt, noi ar3 tal3nt, voi ar3 talent", asa ca nu mai e nevoie de multumirile colegilor :D.
Am cautat pe hi5 profile "printesa" si a generat nu mai mult, nu mai putin decat....613 profile!!!
Bun. Daca v-ati deranjat sa dati un click casa vedeti imaginea marita sigur nu ati inteles nimic. E oricum prea greu sa va explic cum sta treaba cu teoria grafurilor (sau poate nu stiu nici eu. noroc ca am sa invat la facultate :D). Daca vreti sa aprofundati acest interesant subiect, dati un click ca sa ajugeti la blogul "copilului ambulant", asa cum ii place sa se autointituleze.
Aici trebuie sa poposim mai mult, pentru ca spiritul creator al plodului filozof, desi mult mai lame decat al celui emo (si trebuie sa recunoastem asta cu durere in suflet), are un bob de intelectualitate.Conform zicalei "Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ", am zis ieri ca azi nu mai scriu si hop! am iesit mai devreme de la ore! (deci am cateva minute la dispozitie sa mai vorbesc de unu si de altu).
Tot navigand eu pe interminabila sursa de oameni prosti cu aere de vedeta, am dat de inca o domisorica (nu, nu ma iau numai de fete), pe care chemarea salbaticiei si aventurii nu o lasa sa traiasca. Doamne fereste!
Acum sunt in cumpana: oare sa va las sa judecati singuri si sa trageti concluzii sau sa imi expun parerea?
Hmmm...bine. Desi este total neinteresant, eu sunt de parere ca uneori, anumite fete au anumite...nevoi. Si daca exista sutiene pentru baieti (asta e alta poveste), nu vad cu ce a gresit individa din imagine. Imi pare rau ca cel/cea care a facut fotografia a miscat :(.
Am observat ca in general, fotografiile astea nu au fost facute decat ca sa ne distreze pe noi, iar subiectii au fost platiti (sau dupa caz, disecati) in acest scop. Si spun asta, pentru ca in fiecare poza, cadrele iti taie rasuflarea. Uite, spre exemplu, in spate este o chestie care arata ca o masa de calcat, iar langa televizor se afla, la loc de cinste, o veioza din aia cu apa, gen fantana arteziana. Super! De cand ma stiu vreau una ( siguuuuur!...).
Si inca o data am dovedit ca omul, dimineata, cand se trezeste (tipa era in pijamale), pune in aplicare ce a visat noaptea. Daca chestia asta a visat ca era intr-o misiune in jungla, dar a uitat cum ochesti cu pusca?...Pai nu? Ne luam degeaba de fata...
Lasand deoparte imaginea de mai sus, am aflat ca azi e Ziua Barbatului, dupa ce ieri a fost Ziua Rasului, deci, o tinem numai intr-o sarbatoare :D. Nici la asta nu prea am ce comenta, cu exceptia faptului ca in lipsa de ocupatie, omu' isi face de sarbatorit...
Aaaa! Mi-am adus aminte. Nici 8 Martie nu mai e ce era... Acum toate pustoaicele se sarbatoresc de Ziua Mamei. Eu sincer, nu stiam ca sunt atatea eleve de generala (ca sa nu mai vorbesc de liceu), care au copii si barbat acasa (copiii sunt o consecinta a barbatului...cred). Am sa donez si eu 2% din venituri pentru mamele eroine...(a sunat atat de comunist...).
Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul! (Mircea Badea™ - ii fac reclama ca sa nu ma acuze de plagiat).
Asta e postul pentru maine, pentru ca din cauza freneziei cu teza de la romana s-ar putea sa nu mai am timp sa carcotesc...
Pentru cei multi care nu stiau a fost Ziua Internationala a Rasului. Razvan spre exemplu ar spune: ********, dar asta e alta poveste :D
Sa revin la ziua rasului. Deschide mama televizorul la stiri. Pana acum nimic special. Mi-a atras atentia insa o stire care a strabatut prin castile mele care vibrau de drum and bass, cum ca pe 4 mai este si a fost ziua internationala a rasului.Si uite asa mai afli mici idiotenii care chipurile ajuta la spiritualizarea atemporala si alte vrajeli de genul asta.
Odata cu stirea asta mi s-a confirmat faptul ca si alte natii au specimene proaste. Spun asta pentru ca in Anglia, de Ziua Rasului , turme intregi de entuziasti s-au ingramadit sa se inscrie in deja existentele (!) Cluburi de ras, unde se face terapie prin ras (!).
Mi-am spus fara ezitare: Omule, pana unde pot merge unii!...
Am acordat inca o sansa acestor specimene disociate si am zis sa ma deranjez totusi, sa caut pe net, sa vad daca nu cumva e vrajeala asta cu terapia prin ras. Mai bine nu ma uitam, pentru ca primul rezultat la GoogleSearch a fost asta. Va recomand sa nu va uitati.
In continuare ma voi abtine in ceea ce priveste acest subiect, pentru ca alte comentarii critice sunt absolut de prisos.
Mi-am adus aminte ca imi place (printre altele) fotografia. Dar ceea ce urmeaza e departe de a fi artistic. Compozitia fotografiei este din curentul impresionist, liniile sunt post-moderniste, paleta este cubista, iar per total se poate inscrie fara probleme intr-un curent sintetic avangardisto-dadaist. Glumeam.
Ca sa nu mai risipesc cuvintele pe lucruri care nu merita, si pentru ca nu vreau sa aduc jigniri subiectilor criticilor mele, am sa fac publica o lucrare a artei fotografice care o sa va sensibilizeze pana la lacrimi.
In calitate de fan al artei fotografice pot sa spun ca soba a fost fotografiata dintr-un punct in care i se pun in valoare geometria si placile de teracota. Si lumina din spatele usii bate perfect, de parca ar dori sa lumineze fata unei persoane. Frapant insa, fotograful a ales sa compuna o natura moarta...
Intre fotografia cu natura moarta si asta care urmeaza, eu nu gasesc nicio diferenta.
Bine, hai. Soarecele a zambit spre deosebire de soba care incerca sa fie serioasa si senzuala.
Trebuie sa spun ca poza e inspirata din blogul lui Flo...ala dubios :D. A fost o placere sa va intorc stomacurile pe dos...(na ca a si rimat).
Dupa cum va spuneam, asemanarea este dureros de izbitoare.
Singura intrebare pe care indraznesc (si totusi cu frica) sa o ridic este : Cum Doamne-iarta-ma pot unii sa fie in halul asta de prosti?
La care merita adaugat: Prosti, da' si cu nasu pe sus!
Pam! Pam!
Azi mi-am stabilit urmatorul obiectiv: nu ma las pana nu ma vad AntiSpam Analyst!!!
M-am documentat, sunt gata! Doamne-ajuta!
Ma apuca tremuratul la gandul ca poate dupa ce o sa invat eu aprox. 20000000... de limbaje de programare, adaptari, completari si ce s-o mai fi inventat (lucru care oricum nu se va intampla prea curand), si o sa gasesc un post vacant de AntiSpam Analyst, o sa vina un oarecare Cutarescu, expert in programare si cunoscator al limbajelor de programare de la A, A++, pana la Z,Z++ (adica detinator al unei game largi de pile si relatii internationale, cu un laptop cantarind vreo 10 kg de atatea componente performante ce are) si o sa-mi faca mie concurenta.
Ca sa nu ziceti ca temerile mele nu sunt fondate, iata un exemplu clar de aplicant care m-ar putea face harcea-parcea:
Pai daca se intrevede vreun concurs la postul mult visat, nu raman cu buza umflata?
Desigur, randurile de mai sus au fost o gluma...cu exceptia faptului ca vreau sa ma fac analist :D
Pentru omul din imagine exista trei posibilitati: ori e foarte foarte taran, ori nu a gandit cand i-a fost facuta poza (destul de probabil), ori amandoua (cel mai probabil).
Pe internet te lovesti extrem de frecvent de asemenea indivizi (sau individe), care dintr-o dorinta de afirmare iesita din comun, uita ca nu e la moda sa te faci de ras...si nici nu va fi vreodata.
El, e unul din cazurile fericite totusi. Exista si mai rau decat atat. Porstia poate sa ii duca pe unii pe niste culmi nebanuite pe care niciunul dintre voi nu le va atinge vreodata.
Tipele astea sunt geniale, pe cuvantul meu! Mie nu mi-ar fi dat niciodata prin cap sa fac o asemenea poza (expresiva, artistica si...ce mai vreti voi). Dar eu, spre deosebire de ele sunt destul de limitata asa ca nu poti sa ai pretentii...
In primul rand nu am un cont de hi5 cu o tema mai "misto" asa, pe care sa am cel putin o poza modificata ca sa scrie pe ea "Princ3ss 4ev3r 4u" sau "qu33n" sau "z4n4 zor!lor", si cel putin un instantaneu in care sa nu am haine pe mine (deloc) sau sa port un sutien si o perche de chiloti combinate foarte estetic cu o pereche de sosete cu floricele. Deci, sunt o ratata!
Apoi, hainele pe care le port eu nu au 100 de paiete pe cm^2, nu sunt fosforescente si nu am nici macar o geaca de piele cu un manunchi de etichete Armani. Deci, sunt o ratata!
Ma duc la scoala cu ghiozdan...adica, doh! cine se mai duce la scoala cu ghiozdan?
Port uniforma, lucru care este atat de "last week" si la calculator fac si altceva decat sa stau pe "mess", hi5 si youtube (desi enumeratia ar putea continua fara probleme).
Unde mai pui ca imi fac si temele (mai ales alea de la matematica). Ca bine zicea un nene: "Mai rezolva si tu o integrala, doua, ca poate iei BAC-ul".
Si daca tot vorbim de scoala, mai e o duduie, tare in voga pe iutub care si-a tras acuma o melodie tare de tot si trendy si marfa, pe care nu mai are rost sa o pun eu aici pentru ca e pusa pe destule bloguri (daca totusi vreti sa vedeti aratarea dati un click aici).
In schimb, eu am sa va dau versurile...ele spun totul despre gradul de cultura al interpretei care apropo se intituleaza Ralookas (semnele de punctuatie la versuri eu le-am pus):
"Vreau sa scap de trezirea la 7 devreme si de reguli,
Vreau sa dorm, sa stau toata ziua pe mess si sa merg la baluri.
Sa nu mai aud de note,
De teste, de ore, de norme.
Astept cu nerabdare sfarsitul saptamanii,
Sa merg si eu la o plimbare.
Refren :
Crezi ca imi pasa ca nu iti pasa?
Nu ma mai intreseaza!
N-am chef de nimeni.
Nu ma deranja!
Vreau sa-mi uit de tine,
Sa-mi traiesc viata,
Sa ma alatur fericirii,
Sa fiu una cu ea.
M-am saturat de tot, am sa las scoala.
Imi doresc libertatea.
Fac ce vreau nu mai imi pasa,
Chiar deloc nu mai conteaza.
Inventez tot felul de scuze sa ma lase acasa,
Nu vede ca ma streseaza, sau poate ca chiar deloc nu imi pasa?
Eu cred ca ii trebuie de un control,
Sa vada ca are capul gol!
Astept cu nerabdare sfarsitul saptamnii,
Sa ies si eu la o plimbare.
N-am chef de nimeni,
Nu ma deranja!
Vreau sa uit de tine,
Sa-mi traiesc viata.
Nu ma deranja!
Vreau sa ma alatur fericirii,
Sa fiu una cu ea.
De ce? De ce? De ce?"
Da domnule! Astea idealuri in viata! Nu ca mine care ma apuc sa invat hard si sa ma fac un amarat de analist anti spamming. Pentru meseria asta trebuie sa fii putin prezent la orele de informatica si matematica. Este doar pentru aia care nu au ce face. Sau cum probabil ar spune duduia Ralookas: "eu chiar nu are de ce! profa' nu poate sa intelege ca ma enerveaza? mufa ei ma face sa ma doara capul. pai se poate? ia sa ma mai scuteste putin cat mai vb pe mess oleaca. ai auzit profo? hai basti!"Azi ploua. De fapt ploua de ieri... Si bineinteles, in lipsa de altceva am zis ca sa mai rad oleaca si sa mai critic. La urma urmei (conform diferitelor pareri :D) nici nu ma pricep la altceva :-"
Buuun...dar despre ce sa scrii pe blog? Ca daca bati campii dup'aia vin indivizi gen Razvan si mai stiu eu cine :-" si zic *************(nu stiu exact cate stelute sa pun, dar oricum), adica diverse lucruri :D.
Ploaia iti ia ia cheful de invatat. Asta e teorema. Oricum erau prea putine lucruri care te determinau sa inveti. Claie peste gramada, mai si ploua...
Acum vorbesc din postura umila de elev la 11E...stresul apropierii iminente a chinuitoarei teze de la romana este coplesitor. Unii au (probabil) cosmaruri pe aceasta tema. Si cand te gandesti ca abia suntem la prima teza :))
Iata cum elevii se intereseaza de materialele de care au nevoie pentru examen:
In concluzie, stimabilii mei colegi nu ar mai trebui sa se...streseze...
Stiti voi, faceti riduri.
Iata ca am reusit sa bat campii pe tema tezei de la romana si sa confirm parerea anumtor bloggeri, comform careia blogspot e de *****. Va multumesc pentru atentie :D
