Ză nambăr ăv ză bist

Mno, fără alte introduceri inutile, vă fac cunoștință cu folderul meu de Spam:

Asta ca să vă dați seama cât mă iubește Iahu (mai ales după ce m-am dat pe Chrome), d-apoi cât mă iubește Iutub, care mi-a pus azi la Recomended for you, Manowar :D

***

Există un top pentru blogurile românesti (ZeList), în care Zoso e primul (bine, bă!)....și widgetul lui, arată cam așa: 

Deci Zoso e mai tare chiar și decât Zoso!

Al meu e mai modest...Locul 1776 (mai tare decât 89.94% dintre bloggeri).

***

Există la noi în Galați...

Așa începe fiecare poveste de succes :D

Deci, după cum spuneam, există, la noi, la Galați, o trupa foaaarte "undrgd" (underground) care se intitulează "Cratițele Iadului" (frumos, cu majuscule, așa cum se cuvine). 

Eu (împreună cu Adina și Alina, căci altfel nu se poate), am fondat o trupă la fel de "undrgd" (underground) care se intitulează "Ligheanele Diavolului" (tot frumos, cu majuscule, așa cum se cuvine) - Zi tu că n-ai avut impresia că ai pierdut rândul?

Și în calitate de trupă omogenă și îndoielnică, primul nostru gingle (bells), se va intitula (da, da, frumooos, cu majuscule, așa cum se cuviiiine) "Ciorbă cu lacrimi". 

Teoria inițială (care acum mi se pare exagerată) se învârtea undeva în jurul următoarei propoziții: "Da mă. Deci ăia de la "Cratițele Iadului" fac ciorba, apoi diavolul o mănâncă și o vomită în "Ligheanele Iadului". Mno, acuma nu vă mai gândiți la asta...

***

Fraților, baftă blog! Mă angajez! Gata! Vive la France! Vive l'independance! (doamna profesoară, dacă am scris greșit îmi asum...și nu, n-am accent ascuțit).

Anunțul arată cam așa, și sincer, abia aștept să mă duc la interviu, pentru că am convingerea că dețin calități inegalabile de tâmplarie de aluminiu .

Nici să nu vă prind că-mi faceți concurență! Eu am văzut prima! Și da, am crop-uit expres numărul de telefon ca nu cumva să mi-o ia cineva înainte!

Mai bine mă duc de pe-acum... să fiu sigura. Baftă!

***

Teh muzik:

Kraftwerk - Nummern

Make love, not Warcraft

Galațiul nostru mult-iubit, a fost, pentru 2 zile, centrul universului.

Adică, să încep cu începutul:
Vineri, 29 august, au urcat pe scena Zilelor Timișoreana, baieții de la Vița de vie.
Au cântat în deschidere: Interzis
Daaaa, am sărit mult, ne-am distrat de minune, și "Adi Destop" (Alina) a întreținut atmosfera foarte bine.
Pentru că în acest caz cuvintele sunt de prisos, am să vă arăt niște chestii de la concert. Să nu vă așteptați la cine știe ce stabilitate/calitate, pentru că atunci când am filmat/fotografiat eram prea ocupată să mă feresc de cei care făceau pogo la un metru în fața mea.


Și acum niște fragmente din concert:

Vița de vie - Iamma


Vița de vie - Te voi răpi


Vița de vie - Ozosep


Vița de vie - Praf de stele


Vița de vie - Varză


Mno, nu puteai să stai. Muzica și atmosfera au fost sublime. Am dansat și ne-am distrat de parcă am fi fost high cu toții. O să mai avem parte de o porție de Vița de vie anul ăsta, la Buzău.
Faza istorică a concertului a fost la melodia "Beat mort", când Adi Despot a cântat (probabil la vrăjeala) "Ciobănaș cu 300 de oi", iar mulțimea a răspuns: "Beat mort!".
***

Ieri seară, au venit ăi de la Cargo. Am fost și la ei. Atmosfera la fel de nebună, ceva mai puțină lume decât la Vița de vie, dar tot distracție s-a numit.
În deschidere: Six (Melodii de referință: Lacrimi și iaurt, Lacrimi și brânză, Lacrimi și zer, Lacrimi și caimac; Refren de referință: "Oi! oi! oi! oi! oi")
Dezamăgitor faptul că, spre deosebire de Vița de vie care a cântat 3 piese la bis, Cargo a rămas la 2... Oricum nu cred că există om care să zică că nu a fost fain la Cargo!
Pentru fotografii și filmulețul Cargo îi mulțumim Adinei.
Pentru fotografiile si filmulețele Vița de vie, aducem mulțumiri speciale Alinei și mie.
Cargo - Ziua vrăjitoarelor



Da mă, și am făcut "hora mare pe motoare" și săream atât de sus că puteam să vedem tălpile tipului de la tobe.
Sper să nu fi uitat ceva...

Editare ulterioară:
Bineînțeles, am uitat partea cea mai tare. Deci eram mulți frate. Da mulți (că am socializat cu lumea). Mno, și ne-am prins într-o horă mare și am sărit și făcuram și headbanging, de ne făcu lumea poze.
Apropo, să vedem cum dăm de ăia care ne-au făcut poze și ne-au filmat...
Și ar fi fain să știm și ce a găsit Rareș când a ajuns acasă și a deschis rucsacul în care noi toți am trântit arbitrar niște sandwitch-uri cu ketchup și o sticlă de Pepsi (mult mai agitată decât e permis prin lege).
Ați fost toți prea tari!

Matematica

Din ceea ce a fost anul scolar proaspat terminat, imi amintesc cum era cand pregateam eu la matematica, mai exact cand terorizam copii cu aceasta materie care ii tinea departe de iesit pe afara. Cred ca mai au si in ziua de azi cosmaruri cu "segmente", "paranteze" si "termen necunoscut" sau cu cele mai urate probleme pentru elevii de clasa a4a (dupa sondaje recente): alea cu rest. In categoria "alea cu rest" intra cam toate pentru ca nu se sinchisesc creatorii de probleme sa le verifice (ca sa vada si ei cat da...) inainte sa le publice intr-un manual care si asa este degeaba.
Si te apuci sa faci problema cu plodu' si tie iti da 14 rest 3 si el nu intelege de ce la toate problemele ii da cu rest si nu intelege nici ce ar trebui sa faca cu acel rest. Si incepe sa planga si nu ii mai place matematica (de parca i-a placut vreodata), si oricum nu conteaza pentru ca nici matematica nu ii place pe plozi.
In spiritul materiei de a 4a la matematica:
Incepui eu sa ma uit printre blogurile galatene... Si ma uitai, si ma uitai si ma uitai...si atat. Majoritatea abandonate de prin 2007, sau in cel mai fericit caz de prin luna februarie a anului curent. Din alea abandonate cam 80% sunt dedicate bocirii unei relatii esuate (rest 20%).

*

Interesanta maniera de jelire abordata de majoritatea tipelor din ziua de azi. Odata cu dezamagirea le trozneste asa un val de inspiratie din toate partile si nu mai stii pe unde sa iesi de pe siteul cu pricina. Sunt de toate pentru toti: poezii, scrisori de dragoste, scrisori de adio (nu de adidasi, man), epigrame, bancuri, poze, toate de jelire si de lamentare. Chiar nu credeam ca exista atatea moduri de a-ti exprima regretul fata de ceva-ul pierdul (pentru ca sintagma "fiinta pierduta" nu e potrivita, dat fiind ca nimeni nu moare).
Iesind din sfera dramatica a demoiselelor dezamagite in amor, intram in cea melodramatica a emokizilor (cu care eu personal nu mai am nimic pentru ca mi-a ajuns - stalkerii!-). Dar nu e de trecut cu vederea blogul unui emokid. E o incrucisare intre blogul demoiselei dezamagite de amor si cel al fashion victim-ului si iese ceva machiavelic, sau cum ar spune Adina: "Un haplusti total!". E ceva peste puterea mea de a intelege, peste capacitatea mea (oricum superioara) de procesare a informatiei. Ca eu, nu vad rostul la a fi suparat. Si-apoi, sa zicem ca esti suparat, da? Ai necazuri, ai dusmani, ai pana la Q7...nu e bine. Acum gandeste! Daca stai bosumflat (recte "pui botu") nu rezolvi nimic, ba chiar risti sa devii 3% emo (sau cum sr spune americanii sa" overreact"). Deeeeci...daca te superi esti degeaba! Ha!... ha!...Haplusti!

Aberatii ...de olimpiada

Perle galatene:

"toti tramvaiele" (Alina)

"mov bon-bon" (Florin)

"nu pot sa luam muzica" (Cristi)

"sapunele" (Andreea)

"supunem la dat cu banul" (Alex)

"fetele de la Galati este" (Alina)

"la baieti in camera miroase a parfum si a porc mort" (Cristina, adica eu)

"-Doamna profesoara, de ce tipati aseara?
-De parca n-ati sti..."

"sa moara cinci vecini de la 209" (Alex)

"mass!mass!" (Alex)

" - Dani, da ce i-ai facut tu lu' Lica?
Lica: Ma dor amigdalitele!"

"Cristina: Fata, vii la Alexandru Ioan Cuza, la facultate.
Andreea (catre sofer): Da, la Vasile Alecsandri."

"sta fete cu baieti" (Alina)

"ai dat cu copacu-n toate crengile" (Cristina)

"ma duc la doamna Balanita"

"204, unde e cheia de la 402?" (aici trebuie mentionat ca 204 si 402 sunt una si aceeasi camera)

"ma-ta ser-vi-ta"

"pisa-te cu hartia mea" (Cristi)

"nu eu am fost prima care m-a durut" (Lica).

Zona Crepusculara (sunt uber...)

De cateva zile fac "sport" nonstop. Prin "sport" se intelege strabatutul orasului in lung si-n lat, ca deh, e mare si ai ce vedea...
Nimic nu este mai frumos decat sa mergi 6 ore fara sa te opresti, asta dupa ce vineri am fost la "cumparaturi" cu vesnica mea colega de banca (din drumetia aceea am descoperit ca exista foarte multe locuri de unde poti achizitiona pantofi cu toc de 10 cm+). De data aceasta insa a fost diferit, poate si din cauza prea multor episoade South Park vizionate de atunci.

Azi am trait o succesiune de evenimente care m-au facut sa cred ca suntem undeva in ...Zona Crepusculara :))

Spre exemplu, in imaginea alaturata puteti vedea cum este sa ai masina cu un cal putere (la propriu)... Pacat ca nu am putut sa surpridem in aceasta imagine si amenintarile cu moartea (...nu imi mai aduc bine aminte...) pe care le-am primit.

Vacanta a inceput sa creeze tot felul de monstri sacri, inca din prima saptamana. Eu m-am impiedicat, apoi o tipa (care a speriat un caine si a inceput lighioana sa latre) si nu in cele din urma o baba pe scarile facultatii (fiindca alerga, cred ca incerca sa scape cat mai repede de la cursuri - bizar este ca nu se tin cursuri duminica dupamiaza).

Strada principala de la mine din oras, a fost azi pentru o clipa goala...dar ce a urmat dupa a fost de cosmar... 2 masini BMW (un 320 si un X5) au inceput sa mearga in marsarier. Partea si mai proasta e ca au strabatut asa, cam 700 de metri, iar si mai stupid decat atat e ca evident mergeau pe contrasens...
Ma intreb daca nu cumva e noua moda in materie de masini... Nu conteaza ce masina ai atata timp cat poate sa dea inapoi...

In incercarea mea de a fi o buna prietena, i-am imprumutat Ioanei o carte. Nerabdatoare, ea a inceput sa o citeasca in maniera ei proprie si personala. Iata ce a iesit:

"De este barbatii incertitudini
A cutitul declanseaza si chiar
Spun trebui o sosim."

...Amin...
Ca sa elimin dilema: cartea era scrisa normal, insa Ioana, facand un remake la poezia "Hau hau" a marelui bagator de seama Mircea Dinescu, asta a obtinut...
Dealtfel, asa cum spunea si ea, daca citesti originalul nu e nicio diferenta... "Parca a deschis la vrajeala o carte si a luat cuvinte de acolo".
Am reinventat deci, conceptul de poezie. De acum poezie este un tot compus din bucatele luate de ici si de colo, care impreuna nu au niciun inteles aparent, si separat sunt total neinteresante.

Partea cea mai draguta a acestei epopee, a fost un catel care ne urmarea de la un balcon. Avem o poza si cu el, care va fi incarcata mai tarziu pentru ca paparazul de serviciu nu a semnat azi condica...

***
Cainele meu a capatat prostul obicei de a dormi pe cablul de la internet. Eu am presupus ca acest comportament bizar pentru un caine de apartament, are vreo legatura cu nevoia acestuia de a fi la curent cu trendul, cu informatia, de a fi ...uber (cel putin atat de mult cat poate fi un caine uber). M-am inselat. De fapt voia sa imi atraga atentia ca trebuie dus afara. Acest lucru nu m-a impiedicat sa port o discutie filozofica cu Ioana...

`Discutia are si continuare, dar in acest context nu intereseaza...

Frumoasa zi....Doamne ajuta maine!

Trafic

In Galati, unul din lucrurile pe care nu trebuie sa le faci este sa achizitionezi o lampa de birou. Daca totusi ai imperioasa nevoie de acest articol trebuie sa ai in vedere urmatoarele:

1. Se poate intampla ca in aceeasi zi, in acelasi loc, la aceasi ora sa treaca pe unde vrei sa treci si tu la randul tau un alai funerar. La prima vedere nu e nimic special in asta, pentru ca nu dureaza mai mult de zece minute toata afacerea, dar daca adaugam ca a fost o inmormantare importanta lucrurile se complica semnificativ si totul devine de cosmar.
O inmormantare importanta presupune urmatoarele:

a. multe masini
b. multi oameni
c. politisti care sa dirijeze circulatia
d. elemente decorative (cai, fanfara, etc.)
e. altele (nesemnificative, recte oameni care stateau pe marginea strazii si priveau fermecati).

Daca vom cumula toate acestea, va rezulta un ambuteiaj de toata frumusetea, care afecteaza jumatate de oras (inclusiv pe cei care trec prin zona in drum spre...sa zicem, un magazin de lampi de birou).
Eu cu defunctul nu am nimic, cu oamenii nu am nimic, cu masinile nu am nimic (de fapt nu cred ca am mai vazut pe vreundeva atatea masini Audi, adunate la un loc). Politistii insa, au facut deliciul trecatorilor, fluierand cat ii tineau plamanii si fluturandu-si bratele in stanga si in dreapta. In acest sens, doresc sa multumesc Politiei Comunitare pentru reprezentantii responsabili pe care i-a trimis in teren. Un drum pe care in mod normal l-as fi parcurs in 10 minute, a durat acum 45, si am inceput sa fiu solidara cu pietonii bucuresteni.

2. Nu uitati sa cumparati becuri economice !