A fost mai tare decât Iași 2007 și decât Timișoara 2008. Și acum, că sunt acasă, am un gol în stomac (cauzat nu neapărat de volumul de junk food consumat la Mc'). Îmi lipsește liniștea de "La Balenă" (unde am învățat să shut the fuck up and eat semințe până mă deshidratez), Copoul, facultatea, mall-urile, străzile, curățenia, și multe altele (nu neapărat în această ordine). În ultima zi nimeni nu mai voia să plece... Și pe bună dreptate...
Mie una mi-a lipsit ceva în Iași...Însa per total m-am simțit bine, am gustat o picatură de libertate și una de amar, una de glorie și una de dezamăgire, una de fericire și una de pustiu. Câte una din ficare, de toate pentru toți. Nu prea pot să descriu sentimentul, dar cei care știu, știu!
Distracția a fost la ea acasa, Mos Ene ne-a cam tăiat de pe listă (pentru că nu puteai să dormi chiar dacă vroiai) și am început un nou proiect cu un viitor coleg de școală [ Șpanchi Behăița ] care nu are nicio legătura cu matematica, fizica, sau informatica (...din fericire).
Mă enervez, că acum nu mai știu ce să scriu, deși ar fi trebuit să îmi meargă mâinile pe tastatură precum acceleratul care ne-a dus acolo.
Mi-a fost dor de multe (printre care și muzica mea DnB - noroc că mai avea Cristi niște dub prin telefon). Mi-a fost dor (și încă îmi e...) să mă plimb de mână cu cineva anume (dar asta e altă poveste...).
Am făcut un fel de gașcă între camerele 402 (adică 204) și 209 (camera noastră) și până la sfârșit au ieșit tot felul de situații... Numai noi știm cum e să se uite urât la tine 50 de studenți doar pentru că ai îndrăznit să intinezi "simbolul stundenției ieșene" UAIC-iste râzand lângă balenă și bând RedBull, în loc să taci și să rozi semințe, sau cum e să îți folosești reflexul de gălățean și să zici LVA în loc de UAIC unui șofer frustrat de taxi care până la urma a înțeles "Gheorghe Asachi".
Mai bine "nu dau din casă" pe blog, căci așa cum am spus, ar ieși o cronică mare...
Știm Iașiul acum. Știm străzile, ne-am îmbătat toți în parfumul lui tineresc și sobru totodata, am fugit noaptea pe străzi, am strâmbat din nas la ce nu ne-a plăcut, am zis "uau!" la ce ne-a plăcut. Am găsit Iașiul la fel, cu același imn care îi slăvește florile și oamenii, și nu în ultimul rând pe Eminescu care se odihnea într-un covor de "floare-albastra". De data asta Iașiu' nu mai era pe LSD...știa ca vin. A ascuns și berea pe sub perne, ca în clasa a IX a. A știut că nu mai suntem mici...cel puțin unii :). Om fi crescut noi , da Iașiu' a ramas la fel și nu o să se schimbe. De ce? Că nu prea mai are chef! Îi place așa cu studenți si lei, cu balene și semințe, cu skateri și dnb, cu BMW-uri și Audi-uri (majoritatea decapotabile sau cc-uri), cu restaurante nonstop, cu atmosferă underground pentru cei care mai au suflet în ei sa o "arda dubios" pe LSD de la C5, cu religie și spiritualitate. La Iași nu poți să te duci fără "camera obscură la purtator" că regreți la sigur. De asta am și început un nou proiect fotografic, cu o oaie hazly (hazlie), pe care am primit-o la olimpiadă. Și a ieșit ceva foarte frumos, dar din păcate înca nu pot să fac fotografiile publice pentru că vrem sa fie premiera la vreun concurs.
Toată lumea a plecat fericită, și Iașiul a zis că ne mai așteaptă și cu altă ocazie, așa cum ne-a mințit și Timișoara tot anul ăsta (că de Timișoara nu am apucat să scriu).
Am râs dar pe dinăuntru niciunul nu voia să plece. Ne uitam în urmă, ca niște copii din filmele alea americane în care familiile se mută și își despart progeniturile de prieteni. Iașiul ne-a făcut cu mâna, numai mie mi-a făcut cu ochiul, pentru că avem noi un secret. M-am simțit ca acasă și evident vreau să treacă a XII a mai repede. Nu, colegi din delegația de matematica. Nu am să vă uit când o sa respir aer de Iași la discreție, așa cum merit, fără SO4, CO2 și alți compuși, care mai de care mai hibrizi.
Pâna data viitoare, să lăsăm Iașiul sa danseze Capoeira în versiunea dnb (no e brincadera, Capoeira no e ilusao, e una dansa di jeira, di muita emosao) și să râdă ca prostu' pe LSD, că ceva mai bun nu a învățat de la studenți (gen Chestie), să facă Peca (cum a făcut Cristi) pe la facultate.
Chiar îmi venea să plâng atunci când am plecat (tot din varii motive)...
O să ne fie la toți dor de băbuțele drăguțe de la Mitropolie, care se dădeau la membrii diverselor delegații de la olimpiadă, de magazinul Zoo York (unde am "salivat" skeitărește vorbind, la vederea unui deck city jungle din colecția nouă), și de tramvaiul 13 care ne-a adus aminte că de Mittal Steel nu scăpăm nici în gaura de șarpe, de Iulius Mall (unde jumăte s-au hotărât că vor să fie ingineri și să proiecteze un perete cu apă).
Acum că sunt acasă (și ascult dnb), îmi fac așa un bilanț psihologic. Acum 24 de ore ma dădeam cu skateul în Copou, și nu voiam să mă gândesc că plec. Am tras de timp până când nu s-a mai putut, ca să-mi mai odihnesc puțin ochii în verdele din Copou, și pe clădirile superbe din centrul vechi, pe porumbeii blânzi de pe langa Cinema Victoria (la care am să accept sa merg cu un singur om din lumea asta). Cum mi-a spus și nea' Dan Brânzei (filozofu' și glumologul de serviciu) "tânjesc dupa Iași, și să nu mă las" (parafrazat).
Dacă închid ochii, mă și văd la Super Copou, la AAD'S, cumpărând pizza doar că sa îmi bat puțin joc de colegii de cămin care consumau înfometați vâscozitățile de la cantină. Am mâncat-o cu un coleg după ce în prealabil am luat cheile de la camere astfel încât ceilalți să se înghesuie în camera unor colege.
La întoarcere am purtat una din discuțiile care m-au făcut întotdeauna remarcată, intelectualicește vorbind, despre istorie, politică și economie, coroborat cu diverse nații de subiecte și teme școlare sau extrașcolare, cu un elev de LVA de la 12 C. "Foarte tare!"(asta au spus majoritatea).
Hai că am bătut destul câmpii. Enjoy!
(eu lângă Doctorii Honoris Causa de la UTGA - FCMMI - la pariu că nu ați înțeles nimic)
(The Cube în față la Victoria, lângă Mitropolie și Teatrul Național)
( Peretele "cascadă" în Iulius Mall )
(Eu în timp ce predam factoriale, absolute, diferențiale și alte chestii abstracte copiilor de a IX a - Majoritatea nu au înțeles nimic, printre care și eu )
(Scările care duceau spre turla Mitropoliei/ sau ce poate să facă un Canon în mâna unei tipe care a dormit doar o oră jumate)
(Eminesciana "floare - albastră")
(Floricica din Copou)
Imaginea asta am lăsat-o la urmă, pentru că din cauza ei eram sa mor stâlcita de o mașină cu număr de Iași, impreuna cu Top Cat. O trecere de pietoni neagră, este întotdeauna trecere de pietoni desființată!...Cel puțin așa se întâmplă în Iași.
