Unul dintre motivele pentru care chiar iubesc România este acel "ritual" neaoş de bătut în ţeavă. E ca un sport naţional: "Cine poate să bată în ţeava de la parter să se audă până la vecinu' de la 7 are 10 mici şi 2 beri din partea administratorului." Să vezi apoi cum toată lumea îşi încearcă talentul în a da cu orice (!!!) în ţevile de metal de la calorifer.
Dar, fiind un cetăţean cu bune maniere (până cand ajungi în maşină), trebuie să ai şi un motiv pentru a ciocăni, că doar n-o să maltratezi rigla aia de ţeavă aşa... de "e ora 10, dimineaţa". Trăieşti în România, cât de greu poate fi să găseşti un motiv, sincer?
- Copilul de deasupra şi-a luat ultimul album al lui Guţă şi are şi un sistem 7.1 nou-nouţ.
Pe asta nu o poti rata. De fapt, tot cartierul nu o poate rata. În acest caz este bine ca ţevile să fie destul de rezistente şi destul de "muzicale" să întreacă acordeonul ăla infect cumpărat de mama lui Florin G. când el avea 5 ani.
- Copilul de deasupra are ~234kg şi s-a gândit să se apuce de sportul "săritura la groapa cu nisip".
În caz că plodul nu a ajuns încă la parter cu tot cu câteva bucăţi de podele, cu sigurantă ai simţit seismul de 10 grade pe scara blocului. Fiindu-ţi frică de un nou '77 reloaded, începi să maltratezi caloriferul, în speranţa că "spiritele rele"se vor opri.
- Copilul de deasupra se crede Luciano Pavarotti.
Măcar de i-ar imita şi moartea. De obicei, concertele încep abia după 12 noaptea, când somnul iţi este mai profund, cu un Sol Major de minimum 120 de decibeli. Şi te intrebai care este efectul Cernobâlului: iată răspunsul. Se pare, deci, că nu toata lumea îţi împărtaşeşte dragostea pentru pernă, vise si plapumă groasă.
- Copilul de deasupra a primit jocul "Pacman"
Acest punct (ca şi toate celelalte, de altfel) ţine de experienţa personală şi pot spune cu mâna pe inimă că unele persoane chiar au volumul la boxe atât de "generos" încât poţi ghici mişcărilei bilei galbene, încercând să fugă de fantome, până când *piuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu*.
Motivul pentru care am spus numai "copilul de deasupra" este pentru că mă indoiesc că brusc "spiderman" nu mai este un personaj fictiv şi toată lumea poate să danseze polka pe tavan. Motivul pentru care m-am legat numai de copii este pentru că de obicei ei fac boacănele. La adulţi, problemele se leagă ori de calitatea proastă a paturilor (recunoaşte că de fapt te roade invidia că n-ai tu asemenea arcuri la saltea) şi de petreceri mult prea târzii (unde intervine satisfacţia de a suna poliţia - că e mult mai frumoasă muzica sirenelor decât "populara" aia).
Din nefericire, de multe ori aceste ciocniri în ţeavă sunt inutile. Că d'eh, România. Ai facut plodu', "tre' să mai am grijă de el? Se joacă.". Şi tu te întrebi: "Da' ce naiba face, imită secvenţele din Tom şi Jerry când motanul albastru dă cu tigaia în gresie??"
O plăcere...
P.S. - Eu sunt copilul ala nemernic ce dă muzica metal foarte tare. Sunt româncă şi tre' să vadă şi vecinii "cum e".
"Teroristu' "
Margini pe chestiunea unor semi diverse
Să ne implicăm!
Chill man...
Presupunand ca trebuie sa incep cu inceputul am sa va expun, pe rand si in ordine total necronologica, ce am observat eu cu ochiul liber, pentru ca era evident.
Unu la mana, plozii din ziua de azi sunt intr-atat de evoluati din toate punctele de vedere incat pe la 11 ani se uita la filme xxx. Daaar, 11 ani vine imediat dupa 10 ani, iar 10 ani e...mic. Chiar mai mic decat mine care sunt si eu mica la randul meu (de inaltime).
Eu una nu am nimic impotriva. Nimeni nu are nimic in potriva cu exceptia parintilor care oricum nu stiu ce fac progeniturile lor mult-iubite, si deci nici ei nu au nimic impotriva. Daaar, daca vine acelasi plod de 11 ani (care in paragraful anterior se uita la filme xxx) si iti raspunde cu toata nesimtirea de pe lume concentrata-n glascioru-i melodios, lucrurile se schimba radical, iar bucatica functionala din mein uber-creier, si anume cea situata in cerebel (recte centrul uber-violentei), oscileaza intre cele mai sadice si dureroase practici ce ar putea fi aplicate unui copil.
Numai ca, mai e si varianta cu "vorba buna" (cum se zice in popor). Asa ca, trecand peste practicile sadice si dureroase la care se gandea intens mein cerebel, eu si Teo (pe care inca n-o stiti) am facut 2 ploade sa planga :). Bine...recunosc, mai mult ea, pentru ca eu eram prea ocupata cu bautul ceaiului.
Oricum, a fost un spectacol care a meritat vazut, mai ales ca mie imi plac piesele de teatru la care se lasa cu plans.
Punand punct si virgula subiectului de mai sus din care nu au inteles ceva decat persoanele aflate (tare) in cauza, trec pe meleagul neaos al educatiei romanesti, din care fac parte. Deh, s-a terminat BAC-ul. Acum, pe perioada admiterii la facultate, la licee trebuie sa se lase cu demiteri si amenzi, ca asa e traditia :D. Daaar, asta conteaza mai putin.
Mie imi place cum se fac de ras cei care ar trebui sa "faca educatia in Romania". Cum sa fii ma ministru al educatiei (sau consilier prezidential), si sa nu stii sa vorbesti corect romaneste? [click]
