1, 2, 3, 4, 5, 6...

Iesit cu copil in oras. Greseala fatala. Incercat comportament politicos. Mi-a iesit. Intreb copilul: "Vrei ceva? Ce sa-ti iau?"
Din nou greseala fatala. Haplutz major fatality. Raspunsul copilului:" Paaaai, sa vedem: luna de pe cer, carne de bizon, Canada, o pizza polo..."
Eu: "Nu, pe bune. vrei ceva?"
Plod: "...si Spania si o pizza diabolo, doua masini..."
Eu: "Dar de la magazin vrei ceva?"
Bingo!
Plod: "Biscuiti."
Ce bine! Oricum nu aveam bani la mine pentru tot ce a cerut ea acolo. Nici Mos Craciun daca isi strange pensia pe like...100 de ani nu va putea sa cumpere macar jumate din itemii enumerati!

Nu am crezut niciodata ca pot sa am grija (in limita bunului simt de interpretare a sintagmei "a avea grija"), de un copil...de unul mic. Muuult mai mic decat plodul care poate sa ceara orice de la luna de pe cer la ...Canada. In fine am avut grija de un copil mic ceea ce este o realizare...

Deci tot ce am facut azi si merita mentionat este avut grija de copii. Macar nu erau ai mei :D

Brusc m-a izbit frontal domeniul obscur al exorcizarilor si dupa un film (The Exorcism if Emily Rose) si mai multe verificari la sursa (recte inregistrari audio, articole, dosare, poze(!) ), am renuntat, pentru ca nu sunt chiar asa e curajoasa pe cat credeam...