Ce pățești în general când ai intenții bune într-o situație particulară.

La mama la serviciu, o doamnă și-a uitat o servietă. Chestia asta se întamplă destul de des, și în general mie îmi revine onoarea de a identifica posesorul și de a-i înapoia bunul. Zis și făcut, încerc să găsesc o informație care sa îmi permită să dau de tipă. Știiiu...nu e frumos să umbli în poșeta unei doamne...da asta nu era poșeta și în plus a fost cu un scop nobil. Sau cel puțin așa credeam...ceea ce a urmat să se întâmple, e departe de aparențe.

Găsesc, printre tone de hârtii (de la facultatea dânsei) un bilețel cu niște numere de telefon, și cum nu mai era nimic care să conducă direct la tipă, am zis să sun la numerele de pe bilețel și să întreb dacă au numărul ei. 

Sun la primul. Nu răspunde nimeni. La al doilea la fel. La al treilea însă, o voce de femeie mă întâmpină cu un călduros "Cine ești?". Mno, și mă recomand, îi explic situația, o întreb dacă o știe pe X-uleasca. Ea, lamurită, în spune într-un cele din urmă (după 9 minute de indicații), că nu o cunoaște. Bun. Îi mulțumesc pentru cooperare și mă întorc la lista cu numere de telefon. Mai rămăsese un singur număr. "Sper să fie norocoasă" mi-am zis, și am sunat.

S-t-u-p-o-a-r-e! Îmi răspunde aceeași tanti dinainte. Era numărul soțului ei! "Wtf?" zice creierul meu dezorientat. După alte 14 minute de conversație cu tipa, îmi spune că servieta este de fapt a unei amantei de-a lu bărbată-său (sau așa ceva), și se isterizează brusc. Că "de unde am numerele lor?", și "cine m-a pus să o sun pe ea?"...deși în prealabil i-am explicat toată povestea. Evident, a urmat o serie de amenințări pentru mine și pentru "aia"(X-uleasca) căreia îi recomand să nu se mai apropie de bărbatul țicnitei!

Și uite așa mă trezesc eu prinsă în triunghiul Tipătescu-Zoe-Trahanache, fără cale de ieșire. Concluzia finală dupa mai multe minute de pus chestii cap la cap: O studentă de la facultatea X a universității Y, căreia o să-i spunem generic X-uleasca, prezintă o pasiune pentru un profesor de la facultatea X a universității Y, numai că nu văd de ce ar păstra un număr de-al nevestei profului în servietă... Stooped people! Oricum nevasta profului știa, și cred că de la o vreme îl cam ținea în lesă pe domn...Numai că acum s-a crizat crezând că aia își caută "iubitul"...lol.

Ia să nu vă mai uitați nimic pe la mama pe la serviciu, că de acum aplic regula diplomat-englezească "finders - keepers"... Prea mult spirit civic strică pare-se!