Sarbatorile de...vara

Asta e postul pentru maine, pentru ca din cauza freneziei cu teza de la romana s-ar putea sa nu mai am timp sa carcotesc...

Pentru cei multi care nu stiau a fost Ziua Internationala a Rasului. Razvan spre exemplu ar spune: ********, dar asta e alta poveste :D
Sa revin la ziua rasului. Deschide mama televizorul la stiri. Pana acum nimic special. Mi-a atras atentia insa o stire care a strabatut prin castile mele care vibrau de drum and bass, cum ca pe 4 mai este si a fost ziua internationala a rasului.Si uite asa mai afli mici idiotenii care chipurile ajuta la spiritualizarea atemporala si alte vrajeli de genul asta.
Odata cu stirea asta mi s-a confirmat faptul ca si alte natii au specimene proaste. Spun asta pentru ca in Anglia, de Ziua Rasului , turme intregi de entuziasti s-au ingramadit sa se inscrie in deja existentele (!) Cluburi de ras, unde se face terapie prin ras (!).
Mi-am spus fara ezitare: Omule, pana unde pot merge unii!...
Am acordat inca o sansa acestor specimene disociate si am zis sa ma deranjez totusi, sa caut pe net, sa vad daca nu cumva e vrajeala asta cu terapia prin ras. Mai bine nu ma uitam, pentru ca primul rezultat la GoogleSearch a fost asta. Va recomand sa nu va uitati.
In continuare ma voi abtine in ceea ce priveste acest subiect, pentru ca alte comentarii critice sunt absolut de prisos.

Mi-am adus aminte ca imi place (printre altele) fotografia. Dar ceea ce urmeaza e departe de a fi artistic. Compozitia fotografiei este din curentul impresionist, liniile sunt post-moderniste, paleta este cubista, iar per total se poate inscrie fara probleme intr-un curent sintetic avangardisto-dadaist. Glumeam.
Ca sa nu mai risipesc cuvintele pe lucruri care nu merita, si pentru ca nu vreau sa aduc jigniri subiectilor criticilor mele, am sa fac publica o lucrare a artei fotografice care o sa va sensibilizeze pana la lacrimi.
In calitate de fan al artei fotografice pot sa spun ca soba a fost fotografiata dintr-un punct in care i se pun in valoare geometria si placile de teracota. Si lumina din spatele usii bate perfect, de parca ar dori sa lumineze fata unei persoane. Frapant insa, fotograful a ales sa compuna o natura moarta...

Intre fotografia cu natura moarta si asta care urmeaza, eu nu gasesc nicio diferenta.
Bine, hai. Soarecele a zambit spre deosebire de soba care incerca sa fie serioasa si senzuala.

Trebuie sa spun ca poza e inspirata din blogul lui Flo...ala dubios :D. A fost o placere sa va intorc stomacurile pe dos...(na ca a si rimat).
Dupa cum va spuneam, asemanarea este dureros de izbitoare.
Singura intrebare pe care indraznesc (si totusi cu frica) sa o ridic este : Cum Doamne-iarta-ma pot unii sa fie in halul asta de prosti?
La care merita adaugat: Prosti, da' si cu nasu pe sus!

Pam! Pam!