Nu știu ce să scriu...

...așa că m-am gândit să cer ajutorul cuiva. Hai să vă arăt cât de naivă este Yuleana care chiar crede că o sa scoată vreodată ciocolata aia de la mine:

De când dau eu ciocolată??? Mai ales ciocolata mea preferată...
Bun, și? Nu știu ce să scriu. Asta nu ar fi o problema decât dacă aș fi în examen, și nu sunt. Am încercat să găsesc un subiect, analizând care este stilul meu de scris.
Sunt critică, deci trebuie să râd de ceva, să arăt pe cineva cu degetul. Am căutat în dicționar să văd ce înseamnă "critic" de fapt:

CRÍTIC, -Ă, critici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. Care apreciază calităţile şi defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.). Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, a comentariilor etc., introduse la editarea unui text, cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediţia respectivă. Ediţie critică = ediţie a unui text sau a unei lucrări însoţită de un aparat critic. 2. Care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău). Temperatură critică = temperatura maximă la care un gaz mai poate fi lichefiat. Stare critică = stare a unui fluid aflat la temperatura critică, în care lichidul şi vaporii acelui fluid au aceeaşi densitate, astfel încât nu se poate spune dacă este lichid sau gaz. II. S.m. Specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează şi apreciază operele artistice. III. S.f. Analiză, apreciere a unor opere artistice, literare, a activităţii unor persoane sau a unor colective. ♦ Critică literară (şi artistică) = ramură a ştiinţei literaturii care analizează, interpretează, apreciază şi orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei concepţii estetice. Critică de texte = comentarii şi discuţii asupra formei şi conţinutului unui text. ♢ Expr. (A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută. (A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol, studiu, ansamblu de studii în care se face critică (III). – Din fr. critique, lat. criticus.

Proastă idee... mai mult m-a băgat în ceață...
Fir'ar...nu știu despre ce aș putea să scriu. Azi nu mai ține să îmi bat joc de pozele artistice ale fetelor cu "bani și mașini" de pe http://cocalari.com
Am atâtea de zis dar nu știu cum să zic...de parcă tastatura nu ar avea destule taste (adevarul e că îmi trebuie și o tastatura în chineză, și una în rusă, și una în arabă).
De când ma știu visul meu (de fapt unul dintre visurile mele, pentru că per total am o căruță) este să am așa pe masă vreo 3 laptopuri sau sisteme desktop, ca să mă simt așa ca la un punct din ăla de cercetare NASA, fără să fie nevoie să lucrez la NASA.
Nu am nici cea mai mică idee ce aș putea să scriu.
Vroiam să mă fac cosmonaut cand eram la grădiniță, și țin minte că împreună cu alți copii, mă cățăram pe niște conducte înalte... noroc că nu ne dădeam drumul de sus :D.
Spiritul meu "critic" a ajuns la saturație? ...Chiar nu îmi vine nicio idee...
În timp ce mă gândesc ce să scriu, numar pixelii "din monitor". Nu cred că o să termin prea curand, așa că nu mai are rost să scriu.
...dar nu mă pot sustrage de la scris. Ce contează că nu îmi vine nicio idee? Ce contează că voiam să mă fac cosmonaut? Ce contează că mă urcam pe țevile de la viaduct când eram mică?
Măcar s-a păstrat ceva de atunci: sunt la fel de țicnită. Nici nu vreau să știu la ce se gândesc oamenii care trec prin curtea școlii 13, pe unde mă chinuie pe mine talentul pe skateboard. Dealtfel, nici nu mă interesează. Nu cred ca aș putea vreodată să fiu ca ceilalți. De fapt, ce înseamnă să fii ca ceilalți?...băi ce profundă sunt azi. Gata. Nu stiu ce să scriu. Asta e...